joi, 9 aprilie 2015

Paștele - sărbătoarea eternei lumini


Simboluri pascale


         Paștele reprezintă sărbătoarea învierii Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătoarea luminii eterne, este cununa tuturor învierilor săvârșite de Domnul. Semnificația ei constă în înfrângerea și desființarea morții, așa cum cântăm în sfânta biserică: „Hristos a înviat din morți, cu moarte pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruind”.

               Biserica noastră Ortodoxă cinstește întreaga viață, învierea Mântuitorului Iisus Hristos și Paștele ca izvor al credinței și centru de lumină al întregii vieți creștine.
MIELUL

Mielul îl simbolizează chiar pe Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, care s-a jertvit pentru păcatele lumii și a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Mielul fript este felul principal al mesei de Paște.


CRUCEA

Crucea este simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, al jerfei lui Iisus pentru salvarea omenirii. În anul 325 după Hristos, la Consiliul de la Niceea, împăratul roman Constantin a declarat Crucea drept simbol al creștinătății.
LUMÎNAREA DE ÎNVIERE

În noaptea Învierii, fiecare participant la serviciul divin trebuie să aibă cu el o lumânare pe care o aprinde și o ține aprinsă tot timpul săvârșirii Sfintei Învieri. După Înviere, fiecare se întoarce cu lumânarea aprinsă acasă.  Se spune că se aduce lumina Învierii sau vestea miracolului. Lumânarea se păstrează tot timpul anului, aprinzându-se ori de câte ori se abate vreo nenorocire asupra familiei, membrii acesteia fiind astfel călăuziți de lumină
OUALE ROȘII

Simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la învierea Sa din morți. Oul, el însuși purtător de viață, este simbolul regenerării, al purificării și al veșniciei. Când se sparg ouăle prin ciocnire, se spune: Hristos a Înviat!, Adevărat a Înviat!, iar în perioada Paștelui creștinii folosesc aceste cuvinte, drept salut.

            Culoarea roșie a ouălor simbolizează sângele lui Iisus.

 
PASCA

Pasca este una din vechile jertve nesângeroase, spre deosebire de miel. Cândva demult, era sub forma unei pâini nedospite. Cu timpul rețeta ei s-a modificat, fiindu-i adăugate diferite ingrediente (stafide, brânză, zahăr). Prepararea ei este o sarcină excluzivă a femeilor.





       Dragi cititori!

 Fie ca spiritul Sfânt al Sărbătorilor de Paște să vă lumineze sufletele și casele! Vă dorim ca Iisus Hristos să învie în inimile și viețile voastre! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ocrotească! HRISTOS A ÎNVIAT!



Bibliotecar, Milea Lucia

joi, 2 aprilie 2015

.
 2 Aprilie, Ziua internationala a cartii pentru copii si tineret


Incepand cu anul 1967, in fiecare an, pe 2 aprilie (data nasterii scriitorului Hans Christian Andersen) in intreaga lume se sarbatoreste Ziua internationala a cartii pentru copii si tineret. Scopul acestei zile este de a insufleti dragostea de carte si de a indrepta atentia copiilor catre carti.

Hans Christian Andersen (1805 – 1875) a fost un scriitor danez cunoscut în special pentru basmele sale dedicate copiilor. În timpul vieţii, Andersen a fost celebrat de familia regală şi aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Cu timpul, basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi şi continuă să fie publicate în milioane de exemplare în toamea.
HAINELE CELE NOI ALE  ÎMPĂRATULUI- Era pe vremuri un împărat căruia aşa de mult îi plăcea să fie bine îmbrăcat şi să aibă mereu haine noi încât îşi dădea toţi banii numai pe îmbrăcăminte. Nu se îngrijea deloc de oştire, la teatru nu se ducea şi nu-i plăcea să se plimbe prin pădure decât doar ca să-şi arate hainele cele noi. Avea un rând de straie pentru fiecare ceas al zilei şi aşa cum se spune despre un rege că se sfătuieşte cu miniştrii, despre el mereu se spunea că “se îmbracă”, asta fiind îndeletnicirea lui de fiecare clipă......etc.


FETIȚA CU CHIBRITURI- Era un ger grozav; ningea şi începuse a înnopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela şi pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul gol, şi cu picioarele goale. Avusese ea doar nişte papuci când plecase de-acasă, dar nu-i folosiseră mult: erau nişte papuci mari, pe care mama ei îi rupsese aproape, şi erau aşa de largi pentru ea, încât mititica-i pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde cât p-aci era să fie strivită între două trăsuri.....
LEBEDELE.  Departe de-aici, acolo unde se duc rândunelele când la noi e iarnă, era odată un crai care avea unsprezece băieţi şi o fată pe care o chema Eliza. Cei unsprezece fraţi erau prinţi, aveau câte o decoraţie la piept şi sabie la şold şi aşa se duceau la şcoală; scriau cu creioane de diamant pe tăbliţe de aur şi învăţau pe de rost tot atât de bine pe cât citeau. Când îi auzeai, ştiai numaidecât că sunt prinţi.......
CRĂIASA ZĂPEZII.  Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi, era chiar dracul. Şi vrăjitorul acesta a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede şi chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase privelişti în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioşi sau şedeau cu capu-n jos...........

CUFĂRUL ZBURĂTOR  Era odată un negustor aşa de bogat încât ar fi putut să pardosească cu bani de argint toată strada lui şi pe lângă asta şi o ulicioară aproape toată, dar nu le pardosea pentru că-şi întrebuinţa altfel banii şi când dădea o para, lua înapoi un galben, fiindcă era priceput; dar într-o bună zi a murit. Fecioru-su a moştenit toată averea şi când s-a văzut cu atâta bănet a început să ducă o viaţă de petreceri;
KLAUS CEL MIC ȘI KLAUS CEL MARE  Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel. Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic. Şi acum ascultaţi ce li s-a întâmplat: Klaus cel mic trebuia să are toată săptămâna pentru Klaus cel mare şi să-i împrumute calul pe care-l avea, pe urmă Klaus cel mare îl ajuta cu cei patru cai ai lui, dar numai o dată pe săptămână, şi anume duminica. Ce mai pocnea din…
MICA SIRENĂ. Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele şi limpede cum e cristalul, dar e şi foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulţime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei. Să nu credeţi însă că acolo nu-i decât nisip şi mâl; nu, acolo cresc copaci ciudaţi şi ierburi ciudate, şi tulpinile şi frunzele lor sunt aşa de mlădioase încât…

PRINȚESA ȘI MAZĂRE. Ara odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată. Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit. Prinţese erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă tuturora le lipsea câte ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o prinţesă adevărată. Într-o seară, tocmai se stârnise o furtună cumplită, tuna şi fulgera şi ploua cu găleata; era o vreme îngrozitoare. Deodată s-a auzit cum bate cineva la poarta…

PRIVIGHETOAREA .  Povestea pe care v-o spun acuma s-a întâmplat în China, în vremuri străvechi. Palatul împăratului Chinei era cel mai frumos din lume, clădit numai din cel mai scump porţelan, dar aşa de sfărâmicios, aşa de gingaş, încât trebuia să umbli cu mare băgare de seamă prin el – să nu se spargă. În grădină erau nişte flori minunate şi de cele mai frumoase atârnau zurgălăi de argint, care sunau mereu, ca să nu treacă cineva pe lângă ele şi să nu le vadă...
RĂȚUȘCA CEA URÎTĂ. Era vreme frumoasă. Era vară, holdele erau galbene, ovăzul verde, fânul era clădit în căpiţe şi cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi şi roşii şi clămpănea pe egipteneşte, fiindcă limba asta o învăţase de la maică-sa. De jur împrejurul ogoarelor şi al păşunilor erau păduri mari şi în mijlocul pădurilor – heleşteie adânci. Ce frumos era pretutindeni! Pe locurile acestea era un conac vechi, înconjurat de şanţuri adânci.....



Bibliotecar, Milea Lucia
Biblioteca Comunală Barcea




luni, 23 martie 2015

21 MARTIE- Ziua Internațională a Poeziei



·         Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. (E. Allan Poe)
       Poezia este chipul sufletului. (Girel Barbu)
·         Poezia este spunerea Fiinţei... este fondarea fiinţei prin cuvânt (M. Heidegger)
·         Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea. (L.Blaga)
·         Poezia este zeificarea realităţii. (E. Sitvell)
·         Poezia este o revărsare spontană de sentimente puternice. (W.Wordsworth)
·         Poezia - acestă sublimă rugăciune laică. (Vasile Ghica)
·         Poezia nu e o acumulare de emoţii, ci o evadare de emoţii.(T.S. Eliot)
·         Poezia reprezintă gânduri care respiră şi cuvinte care ard. (Thomas Gray)

Ziua Internaţională a Poeziei este pe data de 21 martie şi este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaştere a faptului că oamenii de litere şi de cultură, poeţii şi scriitorii din întreaga lume şi-au adus o contribuţie remarcabilă la îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii universale. De asemenea, “Ziua internaţională a poeziei” urmăreşte să susţină creaţia poetică, stabilirea unui dialog între poezie şi alte genuri ale creaţiei, editarea şi promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.
Poezia este una dintre cele mai pure expresii ale libertăţii lingvistice. Este o componentă a identităţii popoarelor şi întruchipează energia creatoare a culturii, datorită posibilităţii de a fi reînnoită continuu.


Din colecția Bibliotecii Comunale Barcea,


              

  




 























Bibliotecar, Milea Lucia
Biblioteca Comunala Barcea

luni, 16 martie 2015


Ne aflăm în POSTUL MARE al Sfintelor Paşti. Azi trebuie să ştim totul despre ură, dragoste, iertare şi acceptare .
Postul Mare este răstimp de despătimire și de îndreptare a vieții . Astfel că, în această perioadă, Biserica ne pune la îndemână multe mijloace prin care putem să ne îndreptăm viața. În primul rând înmulțim rugăciunea, pentru că rugăciunea împreună cu postul ne ajută să ne ridicăm din starea de păcătoșenie în care ne aflăm, către Dumnezeu.
 La acestea două, mai adăugăm participarea la sfintele slujbe, lectura și meditația religioasă.  Toate acestea culminează cu o bună spovedanie, pentru că postul este o perioadă de pocăință.

Astfel și Biblioteca Comunală Barcea se alătură misiunii Bisericii și pune la dispoziție  spre a fi lecturate, locuitorilor comunei, cărți religioase din colecția proprie:

Cîteva titluri mai vechi și mai noi:
  1. Biblia
  2.   Noul Testament cu Psalmi
  3.    Proloagele de la Ohrida
  4.   Convorbiri duhovnicești- Arh. Ioanichie
  5. Viețile Sfinților
  6.   Fiți gata!- Ieromonahul  Grigorie Athos
  7. Semnele vremurilor, 666 Sfîntul Munte Athos
  8.   Părintele Arsenie Boca- Sfîntul Ardealului
  9.   Părintele Arsenie Boca- Mărturia mea
  10.   Mormîntul Cald  de la Prislop. Mărturii despre Părintele Arsenie Boca
  11.   Taina iertării. Taina tămăduirii
  12.   Smerenie și mîndrie
  13.   Lumina și faptele credinței- Arhim. Cleopa Ilie și Arhim. Ioanichie Bălan
  14.   Sufletul după moatre
  15.   Viața, bola și moartea
  16.   Psaltirea, paraclisul și prohodul Maicii Domnului
  17. Carte de rugăciuni
  18.  Parastasele și folosul lor………………… etc.
pentru copii:
  1.    Biblia povestita copiilor
  2.    Nestemate duhovnicești
  3.     Cu noi este Dumnezeu
  4.     Lumina din fereastră
  5.     Istorioare duhovnicești pentru copii
  6.     Puterea credinței
  7.    Sfintele Paști în datini și obiceiuri……. etc. 
















    Bibliotecar, Milea Lucia


joi, 12 martie 2015

NICHITA STĂNESCU



Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.
Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”[2], Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu[3] și Eugen Simion,[4] un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.

Operele lui Nichita Stănescu

Volume antume publicate cronologic:
Sensul iubirii, 1960, Editura de Stat pentru Literatură și Artă
O viziune a sentimentelor, 1964, Editura pentru Literatură
Dreptul la timp, 1965, Editura Tineretului
11 elegii, 1966, Editura Tineretului
Roșu vertical, 1967
Alfa, 1967, Editura Tineretului
Oul și sfera, 1967, Editura pentru Literatură
Laus Ptolemaei, 1968, Editura Tineretului
Necuvintele, 1969, Editura Tineretului
Un pământ numit România, 1969, Editura Militară
În dulcele stil clasic, 1970, Editura Eminescu
Poezii, 1970, Editura Albatros
Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia
Cartea de recitire, 1972, Editura Dacia
Măreția frigului. Romanul unui sentiment, 1972, Editura Junimea
Clar de inimă, 1973, Editura Junimea
Starea poeziei, 1975, Editura Minerva
Epica Magna, 1978, Editura Junimea
Opere imperfecte, 1979, Editura Albatros
Carte de citire, carte de iubire, 1980, Editura Facla
Noduri și semne, 1982, Editura Cartea Românească
Respirări, 1982, Editura Sport-Turism
Strigarea numelui, 1983, Editura Facla

Din colecția Bibliotecii Comunale Barcea,






Bibliotecar, Milea Lucia