Paștele - sărbătoarea eternei lumini

Simboluri pascale

         Paștele reprezintă sărbătoarea învierii Domnului nostru Iisus Hristos, sărbătoarea luminii eterne, este cununa tuturor învierilor săvârșite de Domnul. Semnificația ei constă în înfrângerea și desființarea morții, așa cum cântăm în sfânta biserică: „Hristos a înviat din morți, cu moarte pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruind”.

               Biserica noastră Ortodoxă cinstește întreaga viață, învierea Mântuitorului Iisus Hristos și Paștele ca izvor al credinței și centru de lumină al întregii vieți creștine.

MIELUL

Mielul îl simbolizează chiar pe Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, care s-a jertvit pentru păcatele lumii și a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Mielul fript este felul principal al mesei de Paște.

CRUCEA

Crucea este simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, al jerfei lui Iisus pentru salvarea omenirii. În anul 325 după Hristos, la Consiliul de la Niceea, împăratul roman Constantin a declarat Crucea drept simbol al creștinătății.

LUMÎNAREA DE ÎNVIERE

În noaptea Învierii, fiecare participant la serviciul divin trebuie să aibă cu el o lumânare pe care o aprinde și o ține aprinsă tot timpul săvârșirii Sfintei Învieri. După Înviere, fiecare se întoarce cu lumânarea aprinsă acasă.  Se spune că se aduce lumina Învierii sau vestea miracolului. Lumânarea se păstrează tot timpul anului, aprinzându-se ori de câte ori se abate vreo nenorocire asupra familiei, membrii acesteia fiind astfel călăuziți de lumină

OUALE ROȘII

Simbolizează mormântul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la învierea Sa din morți. Oul, el însuși purtător de viață, este simbolul regenerării, al purificării și al veșniciei. Când se sparg ouăle prin ciocnire, se spune: Hristos a Înviat!, Adevărat a Înviat!, iar în perioada Paștelui creștinii folosesc aceste cuvinte, drept salut.

            Culoarea roșie a ouălor simbolizează sângele lui Iisus.

 

PASCA

Pasca este una din vechile jertve nesângeroase, spre deosebire de miel. Cândva demult, era sub forma unei pâini nedospite. Cu timpul rețeta ei s-a modificat, fiindu-i adăugate diferite ingrediente (stafide, brânză, zahăr). Prepararea ei este o sarcină excluzivă a femeilor.

       Dragi cititori!

 Fie ca spiritul Sfânt al Sărbătorilor de Paște să vă lumineze sufletele și casele! Vă dorim ca Iisus Hristos să învie în inimile și viețile voastre! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ocrotească! HRISTOS A ÎNVIAT!

Bibliotecar, Milea Lucia

.

 2 Aprilie, Ziua internationala a cartii pentru copii si tineret

Incepand cu anul 1967, in fiecare an, pe 2 aprilie (data nasterii scriitorului Hans Christian Andersen) in intreaga lume se sarbatoreste Ziua internationala a cartii pentru copii si tineret. Scopul acestei zile este de a insufleti dragostea de carte si de a indrepta atentia copiilor catre carti.

Hans Christian Andersen (1805 – 1875) a fost un scriitor danez cunoscut în special pentru basmele sale dedicate copiilor. În timpul vieţii, Andersen a fost celebrat de familia regală şi aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Cu timpul, basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi şi continuă să fie publicate în milioane de exemplare în toamea.

HAINELE CELE NOI ALE  ÎMPĂRATULUI- Era pe vremuri un împărat căruia aşa de mult îi plăcea să fie bine îmbrăcat şi să aibă mereu haine noi încât îşi dădea toţi banii numai pe îmbrăcăminte. Nu se îngrijea deloc de oştire, la teatru nu se ducea şi nu-i plăcea să se plimbe prin pădure decât doar ca să-şi arate hainele cele noi. Avea un rând de straie pentru fiecare ceas al zilei şi aşa cum se spune despre un rege că se sfătuieşte cu miniştrii, despre el mereu se spunea că “se îmbracă”, asta fiind îndeletnicirea lui de fiecare clipă......etc.

FETIȚA CU CHIBRITURI- Era un ger grozav; ningea şi începuse a înnopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela şi pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul gol, şi cu picioarele goale. Avusese ea doar nişte papuci când plecase de-acasă, dar nu-i folosiseră mult: erau nişte papuci mari, pe care mama ei îi rupsese aproape, şi erau aşa de largi pentru ea, încât mititica-i pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde cât p-aci era să fie strivită între două trăsuri.....

LEBEDELE.  Departe de-aici, acolo unde se duc rândunelele când la noi e iarnă, era odată un crai care avea unsprezece băieţi şi o fată pe care o chema Eliza. Cei unsprezece fraţi erau prinţi, aveau câte o decoraţie la piept şi sabie la şold şi aşa se duceau la şcoală; scriau cu creioane de diamant pe tăbliţe de aur şi învăţau pe de rost tot atât de bine pe cât citeau. Când îi auzeai, ştiai numaidecât că sunt prinţi.......

CRĂIASA ZĂPEZII.  Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi, era chiar dracul. Şi vrăjitorul acesta a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede şi chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase privelişti în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioşi sau şedeau cu capu-n jos...........

CUFĂRUL ZBURĂTOR  Era odată un negustor aşa de bogat încât ar fi putut să pardosească cu bani de argint toată strada lui şi pe lângă asta şi o ulicioară aproape toată, dar nu le pardosea pentru că-şi întrebuinţa altfel banii şi când dădea o para, lua înapoi un galben, fiindcă era priceput; dar într-o bună zi a murit. Fecioru-su a moştenit toată averea şi când s-a văzut cu atâta bănet a început să ducă o viaţă de petreceri;

KLAUS CEL MIC ȘI KLAUS CEL MARE  Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel. Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt, lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal, Klaus cel mic. Şi acum ascultaţi ce li s-a întâmplat: Klaus cel mic trebuia să are toată săptămâna pentru Klaus cel mare şi să-i împrumute calul pe care-l avea, pe urmă Klaus cel mare îl ajuta cu cei patru cai ai lui, dar numai o dată pe săptămână, şi anume duminica. Ce mai pocnea din…

MICA SIRENĂ. Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele şi limpede cum e cristalul, dar e şi foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulţime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei. Să nu credeţi însă că acolo nu-i decât nisip şi mâl; nu, acolo cresc copaci ciudaţi şi ierburi ciudate, şi tulpinile şi frunzele lor sunt aşa de mlădioase încât…

PRINȚESA ȘI MAZĂRE. Ara odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată. Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit. Prinţese erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă tuturora le lipsea câte ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o prinţesă adevărată. Într-o seară, tocmai se stârnise o furtună cumplită, tuna şi fulgera şi ploua cu găleata; era o vreme îngrozitoare. Deodată s-a auzit cum bate cineva la poarta…

PRIVIGHETOAREA .  Povestea pe care v-o spun acuma s-a întâmplat în China, în vremuri străvechi. Palatul împăratului Chinei era cel mai frumos din lume, clădit numai din cel mai scump porţelan, dar aşa de sfărâmicios, aşa de gingaş, încât trebuia să umbli cu mare băgare de seamă prin el – să nu se spargă. În grădină erau nişte flori minunate şi de cele mai frumoase atârnau zurgălăi de argint, care sunau mereu, ca să nu treacă cineva pe lângă ele şi să nu le vadă...

RĂȚUȘCA CEA URÎTĂ. Era vreme frumoasă. Era vară, holdele erau galbene, ovăzul verde, fânul era clădit în căpiţe şi cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi şi roşii şi clămpănea pe egipteneşte, fiindcă limba asta o învăţase de la maică-sa. De jur împrejurul ogoarelor şi al păşunilor erau păduri mari şi în mijlocul pădurilor – heleşteie adânci. Ce frumos era pretutindeni! Pe locurile acestea era un conac vechi, înconjurat de şanţuri adânci.....

Bibliotecar, Milea Lucia

Biblioteca Comunală Barcea