10 martie 1856 în Tohat (Maramureş) s-a născut Petre Dulfu

 A fost un autor de basme, poet, profesor, traducător și doctor în filozofie român. 

OPERA-  Isprăvile lui Păcală ,Gruia lui Novac şi Povestea lui Făt-Frumos , Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna flo­rilor, Cei doi feţi-logofeţi cu părul de aur.

Printre-atâtea griji, necazuri, dacã n-ar mai fi și glume

Si povesti pe lumea asta: ce s-ar face biata lume?

L-al povestii farmec dulce, droaia grijilor se-alinã;

Vietuim o clipã, douã într-o lume mai seninã.

Si povești sub soare-atâtea-s, câte flori când mai soseste!

Dar povesti asa frumoase, graiul unde mai rosteste,

Ca prin albele cãsute ce-mpãneaz-a ta câmpie,

Ale tale vãi si dealuri, mult frumoasã Românie?

O, depãnãtori maeștri ai poveștilor strãbune,

Cu Ilene Cosânzene si cu feți viteji minune,

Câte ori copilãria-mi, lângã vatra încãlzitã,

Nu stãtea sã vã asculte seri întregi neadormitã!

Și spre-a nu se pierde-n valma anilor ce vin și zboarã,

Pentru cei din urma noastrã, scumpa de povesti comoarã,

Din acele ce-auzit-am pe bãtrâni demult spunându-mi,

Prins-am cu urechea una, ca s-o spun și eu la rându-mi.

E povestea lui Pãcalã, nãzdrãvanul din nãscare,

Cela ce-n isprãvi istețe pe pãmânt pereche n-are;

Cel ce-n cale-i nici de oameni, nici de draci nu se-nspãimântã,

Ci-a juca pe toți mi-i face cum din fluier el le cântã.

Vreți s-o auziþi întreagã? Adunați-vã deci roatã,

Câți grãiți aceeași limbã, dragi români din lumea toatã!

Ce ne-am face tot cu-amaruri, dacã n-ar mai fi pe lume

și câte-o poveste plinã de-nveselitoare glume?